Elogiul frumuseţii
Apreciez frumusetea… mai mult decat orice!
Eram la o aniversare. Mai era şi o tipă blondă, înalt, drăguţă. Adică bună rău. Era îmbrăcată într-o rochie neagră, mulată pe un corp superb iar totul culmina cu un chip fără cusur, pus în evidenţă şi de parul blond, lung şi drept.
Şansa sau soarta a făcut ca eu să intru în vorbă primul cu ea. E la Ştiinţe Politice, e colegă cu sărbătorita de facultate, etc. Nimic deosebit, o privire cam tâmpă care mi-a amintit de Nicoleta Luciu. Am şi dansat, tot primul cu ea. Aici nimic de obiectat, se mişca tipa…!
Fiind un tip care le are mult mai bine cu mâncarea şi cu băutura decât cu femeile, n-am mai insistat cu blonda. Ea şi-a găsit bineînţeles alt partener de dans. De fapt nu numai unul, vreo 5-6 au dansat cu ea în total. Prietenul meu a invitat-o de vreo 3 ori la dans. A acceptat doar o dată. Prietenul ăsta a încercat să-i ia şi numarul de telefon. Ha! Nice try! – nicio şansă. Altul a stat de vorbă cu ea vreun sfert de oră, s-a dus şi la ea la masă. A scăpat de el numai când s-a dus la toaletă. Abia a revenit în discotecă că a şi fost luată în primire de alt băiat. Nici la bar nu putea sta liniştită, nebăgată în seama de băieţi. Dansa bine şi parca avea ceva ce o făcea altfel decât restul fetelor. Când era pe ringul de dans, nu puteai să nu te uiţi la ea Şi fetele îi aruncau ocheade. Cel care dansa cu ea, era brusc cel mai privit băiat din club.
Eu nu mai ştiam câte pahare de gin tonic băusem. Îmi aminteam doar vag că începusem seara cu 3 beri. Mă uitam la fata blondă. Dansa cu 2 tipi. Alţi de pe marginea îi priveau. Şi fetele o urmăreau. Cuplurile de pe ring aproape ca au lăsat dansul lor pentru a o privi pe fata blondă….
Ce avea special? Era frumoasă! Am înţeles atunci ce refuzasem să văd când eram mult mai lucid. In vino veritas: O femeie frumoasă face ca întreg universul să se învârtă în jurul ei.
