În noaptea muzeelor am fost în … Fire!
De unde am plecat pe la 2 pentru că se golise deja tot. E drept, nici mai devreme nu era chiar foarte plin ceea ce m-a făcut să mă întreb: Chiar toată lumea e la muzee în noaptea asta?? De fapt, la ce-am văzut, probabil ca da. Coadă încă de la prânz la Antipa, coadă imensă şi la 12 noaptea la Muzeul de Artă, aglomeraţie şi puhoi de lume la Muzeul de Istorie. La ăsta din urmă am şi intrat dar am stat destul de puţin. Vroiam să stăm mai mult dar în afară de reproducerea după Columna lui Traian şi camera tezaurului nu mai era nimic de văzut! „Dar unde sunt obiectele din perioada lui Ştefan cel Mare, şi de mai târziu, până în zilele noastre?” – am întrebat-o eu pe o doamnă care părea să fie de la muzeu. „Sunt în depozite pentru că muzeul e în renovare.”. „Deci sunt unele camere închise?” „Nu, nu, asta sunt toate.” Păi şi atunci unde ar pune lucrurile din depozite mă întreb eu. Că cele 4 camere mari şi late erau toate pline. Şi ce e în renovare mai exact că eu m-am plimbat prin tot muzeul şi n-am văzut nimic. Ciudat, avem o istorie care începe cu perioada dacilor şi sare până la bijuteriile reginei Maria. Apoi se termină.
Nu-i condamn pe cei care au ieşit din snobism, poate că pentru prima oară, la un muzeu în noaptea asta. Te simţi oarecum ciudat când eşti numai tu într-un singur muzeu cum eram noi la Muzeul de Artă sau la Antipa altă dată. De fapt, la câţi vizitatori are MNAR, cre că în noaptea asta au intrat de vreo 5 ori mai mulţi oameni decât o să mai intre până la sfârşitul anului. Ceea ce e până la urmă un lucru bun. Pentru că oamenii care au fost la muzeu în noaptea asta nu s-ar duce şi nu se vor mai duce într-o zi obişnuită. Eu care sunt obsedat de idei pentru a duce oamenii spre cultură, trebuie să recunosc că noaptea muzeelor a dat lovitura. Cred că nouă, în ziua de azi, ne trebuie un pretext pentru orice. Nu mai exista artă pentru artă, cultură de dragul culturii. Cum adică dragă să mergem la muzeu, ce să caut eu acolo? A, dacă e Noaptea Muzeelor, atunci se schimbă lucrurile. Mai este şi spiritul de turmă care este adânc implantat în gena umană. E evident că te simţi mai bine, mai confortabil, mai sigur când mergi undeva cu o turmă de oameni decât când mergi doar cu unul. Oricum cred că nu merita să stai la imensităţile alea de cozi, chiar dacă este Noaptea Muzeelor. În rest fete drăguţe, care păreau inteligente, nu am văzut cocalari şi nici n-am auzit înjurături. Poate doar de la mine…
Desre Fire nu pot spune nimic interesant. Poate doar că era o tipă cu fustă lungă de două palme care mai stătea şi picior peste picior de i se vedea pizda. Şi asta în văzul tuturor, nu într-un separeu sau ceva. Am pus pariu cu un prieten căera curvă dar n-am avut curajul s-o întreb pentru că mi-era frică să nu mă bată proxeneţii 
. Am văzut şi câteva cupluri clasice – Lui îi place de ea şi ei îi place să danseze - , am văzut şi manelişti care dansau ca pe manele, etc.
Până la urmă partea bună a serii a fost că am ascultat în maşina unui prieten în sfârşit tot albumul de la Paraziţii, „Slalom printre cretini”. Superb. Genial. Paraziţii mă fasi\cinau la 17 ani, mă fascinează şi acum la 21.
Tags: fire, noaptea muzeelor, parazitii
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.