Vroiam sa spun ca mi-ati lipsit…
Mai vroiam sa spun ca de 8 ani v-am asteptat. Ca din 2000 am si uitat cum este sa ai emotii pentru Romania, sa iti faci calcule peste calcule, sa te gandesti toata ziua numai la meciul de diseara. Sa iti cumperi bere, alune, seminte si sa te asezi la televizor ca intr-o ceremonie aproape sacra. “Ii batem azi!”, “Ne calificam, va zic eu!” erau incurajarile venite din partea tuturor. Stiam ca o data cu mine aceleasi ganduri le mai au inca cateva milioane de romani. Era o solidaritate pe care o simteam ca pe un lucru concret. Astea au fost sentimentele pe care le-am trait in 94, in 96, in 98 si in 2000. Eram fericit si chiar ma gandeam sa scriu, sa ma adresez direct tricolorlor si sa le spun ca mi-au lipsit. A venit insa, parca un pic prea repede, meciul cu Italia. Si tot dorul, toate senzatiile s-au spart mai repede decat un balon de sapun. Au venit alte doruri, alte senzatii. Dorul de duca, de exemplu, dorul de a pleca dintr-o tara care nu a fost facuta sa castige. De a vedea cum e sa iti joci soarta cu tarie si daca mori, sa mori frumos. Am simtit atunci senzatia ca tot acest spectacol nu mi-a lipsit deloc. Era doar impresia mea asa cum si un drogat are impresia ca o injectie il va aduce in extaz. Mi-am amintit imediat cum in 94 am luat gol in minutul 94. Cum in 96 nu am facut niciun punct. Cum in 98 ne visam deja campioni mondiali si ne-am vopsit toti parul in galben. Si cum in 2000 am parca nici nu am jucat cu Italia. Mi-am adus instantaneu aminte de toate frustrarile, de toate supararile si chiar de cateva lacrimi pe care le-am indurat pentru nationala Romaniei. Rusine Piti, rusine Chivu, rusine Mutu! Rusine ca ne-ati amintit ca suntem romani.
Tags: chivu, euro 2008, fotbal, mutu, piturca, romania
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.