Fertilizarea in vitro
Ha. Câştigătorul premiului Nobel pentru medicină în anul 2010 a fost anunţat azi ca fiind cel care a inventat şi reuşit prima fertilizare in vitro. Felicitări peste tot, etcetera… Washinton Post scrie în începutul ştirii: „Robert G. Edwards a dat umanităţii puterea să facă ceea ce era considerat domeniul lui Dumnezeu: să creeze şi să manipuleze viaţa umană”. Poate şi de aceea Vaticanul a criticat decizia de a-i acorda lui Edwards acest premiu.
Pe scurt şi foarte profan, ovulul se scoate din ovarele femeii, se fertilizează de către spermatozoidul bărbatului în ceea ce peiorativ numim noi „eprubetă” 
şi apoi se introduce înapoi în uterul femeii, unde se dezvoltă natural. Nu pare chiar mare şmecherie dar multe femei nu pot fi fertilizate natural, adică sperma nu ajunge la ovul. Iar asta a fost soluţia perfectă până acum pentru 4 milioane de copii născuţi in vitro. Asta din 1978, de când Edwards ăsta a reuşit prima fertilizare.
Buuun. Am făcut o scurtă introducere pentru a-mi exprima un şi mai scurt punct de vedere: Biserica nu este de acord cu fertilizarea in vitro. Dar până la urmă biserica nu este de acord nici cu laba, aşa că… Totuşi asta m-a făcut imediat să mă gândesc la ceva. Ştiţi care este poate cea mai celebră femeie infertilă din istoria umanităţii? Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria. După o viaţă întreagă de rugăciune şi datorită acestora, la bătrâneţe naşte o fetiţă. Ana şi soţul ei, Sfântul Ioachim erau oamenii foarte bogaţi. Şi-ar fi permis fără probleme o fertilizare in vitro. Dar istoria omenirii ar fi fost tot aceaşi?
Pentru asta trebuie însă să credeţi în evangheliile care povestesc viaţa Fecioarei şi care de altfel nu sunt recunoscute de biserică…
Şi repede o altă scurtă întrebare. 4 milioane de copii s-au născut in vitro până acum. Asta n-ar fi putut să insemne cu 4 milioane mai puţin de copii abandonaţi, in orfelinate, în mizerie, muritori de foame şi fără vreun viitor?
Explore posts in the same categories: Uncategorized
